PITAR s.m. (Mold., ȚR) Titlu dat boierului care se ocupa de aprovizionarea cu pîine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești; boier care avea acest titlu; uneori cu determinantele mare, vel. A: Vel pitar. GHEORGACHI. B: Venit-au și boiarii pribegi . . . Vasile aga, Mitrea pitarul. ANON. CANTAC. Preda Brătășanul, cel pitar. R. GRECEANU. S-au sculat un boiari, anume Barbul Merișan, pitari mare ș-au fugit la nemți. R. POPESCU. Etimologie: pită + suf. -ar.