PITAC², pitace, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. (Uneori determinat prin «de boierie») Diplomă de boierie, decret de ridicare în rangul boieresc. Îmbulzeala la ranguri era atît de mare, că se umpluse din scoarță în scoarță condica pitacului domnesc. GHICA, S. 37. Taci, băiete, nu te-ntrista, că doar inimile n-au pitace, n-au ranguri... singura lor boierie-i iubirea. ALECSANDRI, T. 1370. Un pitac de boierie era destul cuiva pentru ca să fie alegători sub regimul Regulamentului Organic. I. IONESCU, M. 190. 2. Poruncă scrisă; decret, ordonanță, dispoziție. A ieșit vreun pitac domnesc, cu popreliști pentru portul straielor de șiac? C. PETRESCU, A. R. 13. Sta așezată, printre felurite pitace domnești, pecetia cu care doamna, neștiind... să scrie, însemna numele său. ODOBESCU, S. A. 134. Scoase... pitacul de orînduire, învestit cu scrierea și sigiliul domnesc. FILIMON, C. 139. 3. (Rar) Scrisoare, răvaș. După ce-au citit pitacul, Onofrei ieși pe zid. COȘBUC, P. I 329.