PISTREALĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Distanță pe care o poate străbate un proiectil, o săgeată. A: Șearpele . . . purcesă trăgîndu-să după sv[î]nt[u]l loc de o pistreală. DOSOFTEI, VS. S-au depărtat ca trii pistrele de la cazaci. N. COSTIN. Marsără așa cu toții la un locu, cît o pistreală de săgeată. NECULCE. B: Și au făcut cetatea în largu în toate părțile de 40 de pistreale. LET. 1758, 107^r. ♦ (Mold.) Interval de timp. A nopții pistreală să trecem. DOSOFTEI, MOL. 2. (Mold.) Loc pentru alergări, întreceri ,etc. Alergă la locul cel de nevoință la pistreală si intrînd în mijlocul zborului strigă cu mare glas. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. prĕstrĕlŭ. Vezi și împistreală. Cf. î m p i s t r e a l ă, p r o a ș c ă (2); p ă p r i ș t e (2).