PISANIE, pisanii, s. f. (Învechit) 1. Inscripție votivă. (mai ales) de fundare a unei biserici. Covrul ascuns sub lespedeu ca pisanie a călărețului, vorbele care s-au rostit acolo, dintr-o dată s-au umbrit și s-au stîns în întuneric și-n murmurul înfiorat al codrului. SADOVEANU, N. P. 125. O chilioară părăsită... cu pereții afumați, acoperiți de vechi pisanii. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. (Rar) Scriere. Logofătul Stoica nu apucase încă să toarne pe hîrtie ieroglificele sale pisanii, cînd copilul Dragomir, spăimîntat de cele ce auzise din fundul buții, alergă la casa tătîne-său și destăinui planurile tiranului. ODOBESCU, S. I 84.