pirot sn [At: REV. CRIT. III, 164 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: pvb piroti] (Trs) 1 Trudă. 2 Suferință.

Pirot n. orășel sârbesc la granița bulgărească, cedat Serbiei prin tractatul din Berlin: 9000 loc. Comerț cu chibrituri.

pirotă sf vz pirot

pirot, pirote, s.n. (reg.) trudă, oboseală; suferință, necaz.