PIRGO- „ascuțit, țuguiat”. ◊ gr. pyrgos „turn” > fr. pyrgo-, germ. id., engl. id. > rom. pirgo-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., Cu craniul înalt și țuguiat; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a craniului, caracterizată prin aspectul ascuțit și țuguiat al cutiei craniene.