PIR (< bg.) s. m. Graminee perenă, cu rizom târâtor și frunze liniare, cu flori verzi, grupate în spic, răspândită ca buruiană în culturi (Agropyron repens). Rizomul are proprietăți diuretice, antimicrobiene, tonice, depurative și febrifuge. ◊ Pir gros = graminee perenă scundă (10-50 cm), cu stoloni, cu spiculețe sesile, uniflore, dispuse în două șiruri longitudinale pe axa spicelor; spicele (4-5) sunt așezate digitat la vârful tulpinii (Cynodon dactylon). Comună în regiuni de câmpie și dealuri joase, adesea în locuri bătătorite, pajiști, pârloage, vii, terenuri nisipoase. În culturile irigate este dăunător.