pinyin adj. (lingv.; cuv. chinez) Sistem de transcriere alfabetică și fonetică a ideogramelor chineze ◊ „Introducerea sistemului «Pinyin» de transcriere a numerelor proprii [...] potrivit căruia se unifică redarea fonetică în toate limbile care folosesc alfabetul latin a numelor proprii din China [...]” R.l. 24 I 79 p. 6 (cf. fr. pinyin; PR 1970)