pintoc [At: LB / Pl: ~oci / E: ns cf mg pintok „unealtă folosită de dogari la netezirea vaselor”] (Trs) 1-2 sm Veche monedă divizionară valorând (un gros sau) o jumătate de para³. 3-4 sm Veche monedă care valora (un sfert de gros sau) un pitac¹. 5-6 sm, a (Om) de nimic Si: netrebnic, ticălos. 7 sm (Mun; Olt) Om mic de statură.

pintoc, pintoci, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj. și s.m.) (om) de nimic, netrebnic, ticălos. 2. (s.m.) veche monedă divizionară valorând un groș, o jumătate de para, un pitac etc. 3. (s.m.) om mic de statură, scund.