PINTENOG, -OAGĂ, pintenogi, -oage, adj. (Despre cai) Cu pete albe pe picioare. Toamne și ierni l-au plouat și l-au viscolit pe drumuri, alături de iepușoara lui țintată-n frunte, pintenoagă la piciorul drept de dinainte. CAMILAR, N. I 21. Toți erau cu ochii ațintiți asupra străinului care venea furtunos pe calu-i roib, pintenog la trei picioare. SADOVEANU, O. I 488. Ce mîndru era, măre! Și cît de bine îi ședea călare pe bidiviul său cel roib și pintenog! FILIMON, C. 300. ◊ (Rar, despre alte animale) Țăranul trecuse podul de lemn, în locul de unde sacagiii își umpleau sacalele cu apă, trăgînd după el vaca slabă și pintenoagă. PAS, L. I 135. În timpul nopții o vacă mare bălțată fătase un vițel roșu, pintenog. BART, S. M. 84. ♦ (Substantivat) Cal cu pete albe pe picioare. Sub copita pintenogului, pietrele scăpărau, apele clocoteau, pulberea în sus se înălța, ODOBESCU, S. III 179.