PINTENAT, -Ă, pintenați, -te, adj. 1. Prevăzut cu pinteni de călărie. Căpitanii erau îmbrăcați cu ițari strîmți cu găitane, băgați în cizme galbene pintenate. ISPIRESCU, M. V. 43. ♦ (Substantivat, m.; ironic) Ofițer din vechea armată. N-avea garnizoană orașul. Fetele duceau lipsa galonaților, pintenaților. STANCU, D. 391. 2. Cu pinteni (2); p. ext. în formă de pinten. Cucoșii... își piaptănă bărbia cu gheara pintenată. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ♦ (Substantivat, m.; glumeț) Cocoș. Mă! da al dracului cucoș, i-aista! Ei las! că ți-oi da eu ție de cheltuială, măi crestatule și pintenatule! CREANGĂ, P. 65.