22 de definiții pentru pințăluș peneteluș penețiluș penicel penicil penițel penițil pențăluș pințăl pințâluș pințeluș pințiluș prințăluș (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pințăluș sn [At: LB / V: penețil~, penicel, penicil, penițel, penițil, pentelăuș[1], pen~, pințăl, ~țâluș, ~țel~, ~țiluș, prințăl~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg penicilus] 1-2 (Trs; Mar) (Briceag sau) cuțit mic. 3 Limbă mică a briceagului. 4 (Reg; spc; îf penețiluș) Cuțit de altoit. 5 (Reg; îf pințiluș) Ac, cui de prins pantalonii.

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: pențelăuș LauraGellner

peneteluș[1] sn vz pințăluș

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

penețiluș sn vz pințăluș

pențăluș2 sn vz pințăluș

pențelăuș[1] sn vz pințăluș

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: pentelăuș LauraGellner

pințâluș sn vz pințăluș

pințeluș sn vz pințăluș

pințiluș sn vz pințăluș

prințăluș sn vz pințăluș

PENICÍL s. n. (anat.) parte a unui organ a cărui extremitate este dispusă în formă de pensulă. (< fr. pénicille, lat. penicillum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

penicíl s. n., pl. penicíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PINȚĂLÚȘ s. v. briceag.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pínțăl (-le), s. n. – (Trans.) Briceag. Origine nesigură; din mag. pengeél, după Candrea.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pințălúș, pințălúșe, s.n. (reg.) 1. briceag sau cuțit mic; limba mică a briceagului; cuțit de altoit. 2. ac, cui de la catarama curelei de prins pantalonii.

arată toate definițiile

Intrare: pințăluș
pințăluș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pințăluș
  • pințălușul
  • pințălușu‑
plural
  • pințălușe
  • pințălușele
genitiv-dativ singular
  • pințăluș
  • pințălușului
plural
  • pințălușe
  • pințălușelor
vocativ singular
plural
peneteluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penețiluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penicel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penicil
  • penicilul
  • penicilu‑
plural
  • penicile
  • penicilele
genitiv-dativ singular
  • penicil
  • penicilului
plural
  • penicile
  • penicilelor
vocativ singular
plural
penițel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penițil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pențăluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pințăl
  • pințălul
  • pințălu‑
plural
  • pințăle
  • pințălele
genitiv-dativ singular
  • pințăl
  • pințălului
plural
  • pințăle
  • pințălelor
vocativ singular
plural
pințâluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pințeluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pințiluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prințăluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pințăluș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pințăluș
  • pințălușul
  • pințălușu‑
plural
  • pințăluși
  • pințălușii
genitiv-dativ singular
  • pințăluș
  • pințălușului
plural
  • pințăluși
  • pințălușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)