PIGMEU, pigmei, s. m. (Mitol.) Individ care făcea parte dintr-un popor de pitici despre care se crede că ar fi locuit în Africa, la izvoarele Nilului, și că s-ar fi luptat cu Hercule; (azi) individ făcînd parte dintr-un neam de pitici de rasă neagră, din Africa centrală, mai ales în bazinul fluviului Congo, avînd înălțimea de 1,20- 1,40 m. Locul unde adormi Ercule era pe moșia unor oameni pitici ce se numeau pigmei. Acești pigmei erau ca de o șchioapă de-nalți, își aveau și ei împăratul lor, oastea lor. ISPIRESCU, U. 62. ♦ Fig. Om lipsit de valoare, de putere, de merite. Cîrd nemernic de proști și de pigmei. ALECSANDRI, P. III 629. Voi... Ce-n ochi nu vă vedeți parul Și-un pai pe alții zăriți; Lingăi de pe la domnie Și ambițioși pigmei. BOLLIAC, O. 210.