PIGMÉNT (› fr.; lat. pigmentum „culoare pentru pictură”) s. m. 1. Substanță organică colorantă prezentă în organism, sintetizată în unele celule și țesuturi. ◊ Pigmenți biliari = substanțe colorate prezente în bilă¹, rezultate din degradarea hemoglobinei (ex. bilirubina, biliverdina etc.). În mod normal sunt prezenți în plasmă, urină și materii fecale. 2. Pigmenți asimilatori = ansamblul p. prezenți în celulele plantelor, care intervin în procesul de fotosinteză. Se disting p. clorofilieni, carotenoizi și ficobilinici. 3. P. melanic v. melamină. 4. Substanță colorată, solidă (organică sau anorganică), pulverizată, insolubilă în mediul în care este suspendată, folosită pentru colorare în industria lacurilor și vopselelor, a materialelor plastice etc.