2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

pieuci vr [At: CIAUȘANU, GL. / Pzi: ~cesc / E: nct] (Olt; d. oameni) 1 A slăbi. 2 A se urâți.

Sinonime

PIEUCI vb. v. slăbi.

pieuci vb. v. SLĂBI.

Regionalisme / arhaisme

pieuci, pieucesc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a slăbi; a se urâți, a se poci.

Intrare: pieucire
pieucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieucire
  • pieucirea
plural
  • pieuciri
  • pieucirile
genitiv-dativ singular
  • pieuciri
  • pieucirii
plural
  • pieuciri
  • pieucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pieuci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pieuci
  • pieucire
  • pieucit
  • pieucitu‑
  • pieucind
  • pieucindu‑
singular plural
  • pieucește
  • pieuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pieucesc
(să)
  • pieucesc
  • pieuceam
  • pieucii
  • pieucisem
a II-a (tu)
  • pieucești
(să)
  • pieucești
  • pieuceai
  • pieuciși
  • pieuciseși
a III-a (el, ea)
  • pieucește
(să)
  • pieucească
  • pieucea
  • pieuci
  • pieucise
plural I (noi)
  • pieucim
(să)
  • pieucim
  • pieuceam
  • pieucirăm
  • pieuciserăm
  • pieucisem
a II-a (voi)
  • pieuciți
(să)
  • pieuciți
  • pieuceați
  • pieucirăți
  • pieuciserăți
  • pieuciseți
a III-a (ei, ele)
  • pieucesc
(să)
  • pieucească
  • pieuceau
  • pieuci
  • pieuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)