PIEPTĂNĂTURĂ, pieptănături, s. f. 1. Fel de aranjare a părului; coafură, frizură. Își privea acum cu luare-aminte obrazul și pieptănătura într-un hîrb de oglindă mic cît palma. SADOVEANU, O. VIII 214. Se întoarce cînd p-o parte, cînd pe alta, nemulțumită de cum își potrivește pieptănătura. DELAVRANCEA, S. 109. Glumesc pe socoteala hainelor lui cam vechi, a umbletului, a pieptănăturii. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. (Text.) Totalitatea deșeurilor alcătuite din ghemotoace și fibre scurte eliminate din banda de fibre la mașina de pieptănat.