PIEPTĂNAT², -Ă, pieptănați, -te, adj. 1. (Despre părul sau barba cuiva) Aranjat cu pieptenele. Părul castaniu îi era lins pieptănat, cu cărare la mijloc. SADOVEANU, O. VII 54. Iată craiul socru-mare, rezemat în jilț cu spată. El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Despre persoane) Cu părul netezit, aranjat. Așa de curat îmbrăcată ș-așa de strîns pieptănată în cosițe, totdeauna ca-ntr-o zi de sărbătoare, se ducea spre casă. SADOVEANU, O. VIII 9. 2. (Despre fire textile) Trecut prin mașina de pieptănat sau tras prin pieptene, în industria casnică; dărăcit.