pidalion, pidalioane s. n. Colecție de canoane bisericești comentate, alcătuită de monahii atoniți Agapie și Nicodim în anul 1800, tradusă din grecește la îndemnul mitropolitului Veniamin al Moldovei și publicată în 1844. A înlocuit Pravila cea mare, aflată în uz în justiția românească. [Var.: pidaleon s. n.] – Din gr. pidalion.