PICIOROANGE s. f. pl. 1. Catalige. Haralambie își ascunsese într-un canal picioroangele lui. SAHIA, N. 110. Mai umblă în picioroange și cu lopeți de lemn ușoare. ȘEZ. XIII 91. 2. Nume dat unui ordin de păsări care au picioarele lungi. Berzele, stîrcii, struțul fac parte din ordinul picioroangelor. 3. Picioare lungi. Suceveanul s-a tupilat pe picioroangele lui. SADOVEANU, A. L. 201. Cămile cu capul mic... pe niște picioroange... că eu m-am tras înapoi cînd le-am văzut. DELAVRANCEA, O. II 316. Pințele cu labe scurticele la pept, iar la spate cu picioroange, care cînd umblă se saltă ca locustele. ODOBESCU, S. III 185.