Definiția cu ID-ul 504864:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

piciór (picioáre), s. n.1. Membru inferior la om și fiecare dintre membrele care ajută la deplasare la celelalte viețuitoare, labă. – 2. Gambă, but, coapsă. – 3. Bază, sprijin. – 4. Măsură de lungime. – 5. Metru poetic. – 6. Normă, stil. – 7. Dîmb, delușor. – 8. Coadă sau mîner de coasă. – 9. (Olt.) Claie de 13 snopi. – Mr. (ci)cior, megl. picior, istr. picioru. Lat. petiolus (Diez, II, 53; Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1371; REW 6324a), cf. sp. pezuelo. CuvÎnt de uz intern (ALR, I, 55). – Der. picioroangă (var. piciorong), s. f. (înv., cîrjă; cataligă, papainog; pasăre cu picioare lungi); picioruș, s. m. (picior mic; un anumit fel de a tricota; bețigaș de literă); piciorușe, s. f. (Banat, trepied); împicioronga, vb. refl. (a se pune pe picioare).