PETÖFI, Sándor (pe numele adevărat Alexander Petrovics) (1823-1849), poet ungur. Și-a închinat viața și opera idealurilor revoluționare. În timpul Revoluției din 1848-1849, aghiotant al generalului Bem; a murit în lupta de la Albești (după alte surse, ar fi murit în c. 1856, în Siberia). Unul dintre cei mai mari lirici ai Ungariei. Poezii romantice, influențate de Shelley, Byron și Heine, dar și de lirica populară, remarcabile prin simplitate și spontaneitate („Versuri”); poeme epice („Ianoș Viteazul”), satire („Barosul satului”); lirică erotică și elegiacă („Frunzele de chiparos de pe mormântul Etelkăi”, „Mărgăritarele iubirii”, „Nori”); poezii revoluționare de factură vizionară („Cântec național”, „Apostolul”); drame („Tigroaica și hiena”), nuvele, note de călătorie, publicistică. Mesajul creației sale se distinge printr-o vibrație autentică și profund umană și prin forma artistică directă, cuceritoare.