PETRESCU, Ghenadie (numele de botez Gheorghe) (1836-1918, n. București), mitropolit român. Călugăr la mănăstirea Căldărușani, unde va deveni stareț pe viață (1905). Episcop (din 1876) al Episcopiei Argeșului și apoi mitropolit primat al Ungrovlahiei (din 1893) este înlăturat abuziv, de către primul-ministru, din scaun la 20 mai 1896 (provocând o criză politică soldată cu demisia guvernului D.A. Sturdza); repus în drepturi după câteva luni (4 dec. 1896), fără însă a i se mai reda scaunul. Ca episcop a sprijinit refacerea bisericilor. o serie de societăți culturale, a întreținut studenții la studii, a sprijinit editarea de documente privind istoria modernă a României.