PETRESCU, Constantin-Titel (1888-1957, n. Craiova), avocat și om politic român. Secretar (1927-1938) și președinte (1943-1946) al Partidului Socialist-Democrat din România (P.S.D.R.). Redactor-șef (din 1925) al ziarului „Socialismul” (din 1943, „Lumea Nouă”). Ministru secretar de stat fără portofoliu (aug.-nov. 1944) în primul guvern Sănătescu. Exclus din partid (16 martie 1946), deoarece la Congresul extraordinar al P.S.D.R. (10 mart. 1946) a votat împotriva participării la alegerile parlamentare pe liste comune cu comuniștii, P., împreună cu sprijinitorii săi, a pus bazele (9 mai 1946) Partidului Socialist-Democrat Independent (P.S.D.I.). Ales președinte (1946-1948) al P.S.D.I., a încheiat (21 oct. 1946) un „pact de neagresiune” cu liderii principalelor partide de opoziție: Iuliu Maniu și Dinu Brătianu și a depus liste proprii în alegeri. Din cauza falsificării rezultatului alegerilor de către comuniști, P.S.D.I. nu a obținut nici un loc de deputat. Prim memorii, a criticat politica, mai ales cea internă, a guvernului dr. Petru Groza. Arestat (mai 1948), împreună cu liderii social-democrați independenți. Eliberat, în 1956, autoritățile comuniste i-au cerut, în schimbul acordării unei pensii, să publice în „Scânteia” o scrisoare, în care să-și exprime regretul pentru atitudinea manifestată în 1946, când s-a pronunțat împotriva propunerii P.C.R.-ului, ca la alegerile parlamentare cele două partide să se prezinte pe aceeași listă cu celelalte grupări care formau guvernul Groza.