PETRARCHÍSM (< fr.; de la n. pr. Petrarca) s. n. Manieră literară apărută în Italia către sfârșitul sec. 15 (L. de Medici, P. Bempo, M. Boiardo) și răspândită la începutul sec. 16 și în alte literaturi europene, îndeosebi în cea franceză(M. Scève, P. Ronsard, J. Du Bellay). Având ca model tematic și stilistic „Canțonierul” lui Petrarca p. stilizează sentimentul erotic, cântând alternanța de bucurii și dureri a dragostei prin intermediul unei poetici rafinate, utilizând metafora, antiteza savantă, hiperbola, jocul subtil de cuvinte.