petițar sn [At: CIHAC, I, 248 / V: ~icer / Pl: ~re / E: petiță¹ + -ar] 1 Cutie în care se păstrează petițele¹. 2 Cilindru mic în care se turna pulberea la armele de foc de tip vechi. 3 (Îf peticer) Locaș unde se pune petița¹ la armele de foc de tip vechi.

petițár și peticér n., pl. e (d. petiță). La puștile de moda veche, un mic cilindru pin răsuflătoarea căruĭa țeava comunica cu petița care acoperea petițaru și care, cînd era cĭocnită de cocoș, se aprindea și făcea să pornească încărcătura.

peticer sn vz petițar

peticér, V. petițar.

petițar, petițare, s.n. (înv.) 1. cutie în care se păstrau capsele ce se foloseau la armele de tip vechi. 2. cilindru mic în care se turna pulberea la armele de tip vechi. 3. locașul unde se punea capsa la armele de tip vechi.