PESTRIȚĂTURĂ. Subst. Pestrițătură (rar), tărcătură; împestrițare; împestrițătură, învîrstare. Adj. Pestriț, pestricior (dim., pop.), pestricel (rar), pestricuț (rar), pestrișor (reg.), pestrițat (rar), împestrițat, pestricat (înv.), mistrui (pop.), smălțuit, pistrui (rar), pistruiat, pepit, dungat, vărgat, vărgățel (dim., pop.), învîrstat, tărcat, pătat, pag, bălțat, florean (rar); griv (pop.), grivei (reg.), Vb. A (se) împestrița, a pestrița (rar), a (se) pistruia, a popistra (reg.), a smălțui (fig.), a smălța (rar), a dunga, a vărga, a învîrsta, a tărca. V. amestec, diversitate.