PESMET, pesmeți, s. m. Felie de pîine sau de cozonac, uscată sau prăjită, care se poate păstra mult timp (ca provizie). Mîncam numai soharici, un fel de pesmet negru ca noroiul și tare ca piatra; trebuia să-l moi o zi întreagă în apă, să-l faci terci ca să-l poți băga în gură. GHICA, S. 20. ♦ Preparat alimentar făcut din făină, unt, zahăr, ouă, tăiat în diferite forme și copt la cuptor; biscuit. M-am învățat cu țigări bune, cu fructe, cu pesmeți la ceai, cu belșug. C. PETRESCU, Î. II 54. Au strîns provizii: pesmeți, cutii de conserve, slănină și zahăr. BART, E. 277. ♦ (La sg.) Pîine uscată, pisată sau măcinată mărunt, întrebuințată la gătitul unor mîncări. Șnițel în pesmet.