pesmet (pesmeți), s. m. – 1. Biscuit, pîine prăjită. – 2. Pîine măcinată. – Var. pezmet. Mr. piximete, puximade. Ngr. παξημάδι, prin intermediul mag. peszmét (Tiktin), tc. peksimet (Miklosich, Et. Wb., 236; Meyer, Türk. St., I, 58; Vasmer, Gr., 114; REW 6319; Lokotsch 1642), cf. vegl. paksimada, alb. peksimath, bg., sb., cr. paksimat, peksimit. E dubletul lui paximat (var. peximed), s. n. (înv., biscuit, pesmet), din mgr.; cf. posmag. – Der. pesmețar, s. m. (fabricant de biscuiți; ofițer de intendență).