PERSECUȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă a cuiva, cu intenția de a-l vătăma sau a-i produce un neajuns; prigoană, asuprire. Persecuții religioase. ▭ Nu mai primesc din țară nici o vorbă, parcă am murit, așa m-au uitat toți. Asta mă afectează prea mult; sînt ambițios, n-am ce face! Dacă nu altceva, măcar persecuția, dar nu indiferența. CARAGIALE, O. VII 11. ◊ Mania persecuției = idee fixă a cuiva că este prigonit. – Variantă: persecuțiune (HASDEU, I. V. 183) s. f.