2 intrări

O definiție


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERPLEXÁ vb. v. uimi.

Intrare: perplexare
perplexare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perplexare
  • perplexarea
plural
  • perplexări
  • perplexările
genitiv-dativ singular
  • perplexări
  • perplexării
plural
  • perplexări
  • perplexărilor
vocativ singular
plural
Intrare: perplexa
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perplexa
  • perplexare
  • perplexat
  • perplexatu‑
  • perplexând
  • perplexându‑
singular plural
  • perplexea
  • perplexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perplexez
(să)
  • perplexez
  • perplexam
  • perplexai
  • perplexasem
a II-a (tu)
  • perplexezi
(să)
  • perplexezi
  • perplexai
  • perplexași
  • perplexaseși
a III-a (el, ea)
  • perplexea
(să)
  • perplexeze
  • perplexa
  • perplexă
  • perplexase
plural I (noi)
  • perplexăm
(să)
  • perplexăm
  • perplexam
  • perplexarăm
  • perplexaserăm
  • perplexasem
a II-a (voi)
  • perplexați
(să)
  • perplexați
  • perplexați
  • perplexarăți
  • perplexaserăți
  • perplexaseți
a III-a (ei, ele)
  • perplexea
(să)
  • perplexeze
  • perplexau
  • perplexa
  • perplexaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)