O definiție pentru perplexare
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PERPLEXA vb. v. uimi.
Intrare: perplexare
perplexare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||