PERORA, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și, de obicei, emfatic. Cînd e vorba de știința noastră și de trecutul județului nostru, aceste lucruri mărunte n-au nici o importanță, gesticulă, perorînd, D. prefect. C. PETRESCU, R. DR. 87. Perorează, adică urlă, un om gras, cu fălci dezvoltate și lanț care-i sclipește ca o decorație pe abdomen. SAHIA, N. 21. ◊ Tranz. A dezbate, a susține cu înflăcărare (o problemă, o teză etc.). El perora o teză de astronomie. EMINESCU, N. 88.