Definiția cu ID-ul 929007:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERNĂ, perne, s. f. (Și în forma perină) 1. Un fel de sac umplut de obicei cu fulgi, pe care-și pune cineva capul cînd se culcă. Își întorcea perna pe partea cealaltă și-și vîra brațul sub căpătîi. VLAHUȚĂ, O. A. I 103. Resfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. Zi și noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat. ALECSANDRI, P. P. 112. ◊ Expr. A muri fără pernă la cap = a muri în mare sărăcie. Ba moare fără lumină Și la cap fără perină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320. ◊ Fig. Vînătorii osteniți S-așază-n giur grămadă, Unii pe trunchi, alții lungiți Pe perne de zăpadă. ALECSANDRI, P. III 139. ◊ Pernă electrică = pernă plată în care se găsesc rezistențe electrice izolate și releuri de protecție, întrebuințată ca termofor. ♦ Obiect de tapițerie format dintr-un sac umplut cu păr, iarbă-de-mare etc., care se așază pe scaune, pe băncile unui automobil, ale unui vagon de tren etc. 2. Stratul de lemn de care e prins brotacul (la roata morii); perinoc. 3. Nimfa furnicii. – Variantă: perină s. f.