PERMITE, permit, vb. III. Tranz. 1. A îngădui, a încuviința, a da voie. Nimic din vorba Clarei. nu mi-a permis să trag vreun comentar. GALACTION, O. I 99. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară și vie a acelei vînători pe care singură o permitea Platon cetățenilor republicei sale. ODOBESCU, S. III 76. ◊ (În formule de politețe) Permiteți-mi să plec. DUMITRIU, N. 37. Permiteți-mi o clipă să vă vorbesc de mine. CARAGIALE, O. III 210. 2. A-și lua libertatea de a face ceva neîngăduit, a îndrăzni. Și-a permis glume pe socoteala lui nenea Mitică. PETRESCU, A. 294. Cum îți permiți dumneata să mă acuzi că-ți fac dificultăți? izbucni șeful iritat. BART, S. M. 86.