Definiția cu ID-ul 928962:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERMANENT, -Ă, permanenți, -te, adj. 1. Care există, durează, se petrece fără întrerupere, în continuare, mereu (sau într-un interval de timp determinat); neîntrerupt, necontenit, constant; care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitînd anumite atribuții. În sala cercului nu mai rămăsese decît comitetul permanent ca să discute modalitatea expulzării. BART, E. 287. Noi cerem și consul permanent turcesc în București. GHICA, A. 88. Armată permanentă = armată întreținută de un stat prin recrutări periodice și neîntrerupte. A probat că armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. ALECSANDRI, S. 90. Armata romînească a fost cea dinții armată permanentă în Europa. BĂLCESCU, O. I 12. ◊ (Adverbial) Bătrînul Iuga ședea aproape permanent la țară. REBREANU, R. I 80. 2. (În expr.) Ondulație permanentă = (și substantivat, n.) ondulație a părului (făcută printr-un procedeu special) care se menține mai multă vreme.