PERINDARE, perindări, s. f. Acțiunea de a se perinda și rezultatul ei; succesiune, trecere. A surîs ca după o glumă bine izbutită. Și a privit mai liniștit perindarea străzilor și a mulțimii. C. PETRESCU, R. DR. 107. Veneau din zori scîrțîind carele încărcate și poposeau sub sălciile care împrejmuiau moara, așteptînd să-și macine grăunțele. Era o perindare necontenită. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24.