perinda (-dez, perindat), vb. – 1. (Trans.) A parcurge, a străbate, a veni unul după altul. – 2. (Refl.) A se succeda, a alterna, a se înlănțui. – Var. perînda, (Trans.) părînda. Origine îndoielnică. Se consideră ca der. al lui pe rînd „în serie unul după altul” (Tiktin; Candrea; Scriban), dar această der. nu pare spontană în rom. (unde mai există de la rînd și der. verbal rîndui). Totuși ar putea fi un calc lingvistic al cărui model nu a fost semnalat. E cuvînt modern (sec. XIX). Der. din mag. perrend „ordinea unui proces” (Bogrea, Dacor., IV, 840) nu pare mai simplă.