PERIGLACIÁR, -Ă (< fr.; {s} peri- + fr. glaciare „glaciar”) adj. (GEOGR.) Zonă ~ = regiune de la periferia ghețarilor pleistoceni și actuali, cu climă, procese și forme de relief caracteristice, determinate de condiții fizico-geografice specifice (alternanța îngheț-dezgheț, soluri afectate de îngheț peren, vânturi cu intensități mari etc.). Tipurile de forme p., determinate de clima rece, de rocă și de panta topografică, sunt reprezentate prin grohotișuri, râuri de pietre, alunecări, avalanșe, nișe nivale, blocuri glisante ș.a. ♦ (În sens larg) Care se referă la fenomenele ce se extind în vecinătatea unui ghețar.