Pericle Nume vechi și celebru în istoria Greciei antice, frecvent în izvoare, Periklés este la origine un derivat în care se poate recunoaște cu ușurință elementul de compunere savantă, folosit și în limba română actuală, peri- „în jur” (gr. péri, peri, adverb și prepoziție, înrudit cu lat. per „pe”, apare în pericard, pericarp, periheliu, perimetru, periodic, peripatetic, periferie, perifrază etc.). A doua parte a numelui personal poate fi pusă în legătură cu subst. kléos „glorie, celebritate”, care apare și în alte anetroponime de aceeași origine → Cleopatra; Patrocle; Temistocle; Sofocle etc. Numele își datorează celebritatea (și, implicit, persistența în timp) marelui om politic și orator grec Pericle (c. 490-429 î.e.n.), șef al partidului democrat și conducător al Atenei (443-429 î.e.n.), protector al științelor și artelor. Preluat și la noi în epoca modernă, pe cale cultă, din istoria Greciei sau adus de influența neogrecească, Pericle apare sporadic în inventarul prenumelor actuale. ☐ Pericle Papahagi, lingvist și folclorist român.