Definiția cu ID-ul 504784:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

perféct (perféctă), adj. – Desăvîrșit, fără defecte. Lat. perfectus (sec. XIX). – Der. (din fr.) perfecțiu(un)e, s. f.; perfecționa, vb.; perfectibil, adj.; imperfect, adj.; imperfecțiune, s. f.