Definiția cu ID-ul 504784:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
perfect (perfectă), adj. – Desăvîrșit, fără defecte. Lat. perfectus (sec. XIX). – Der. (din fr.) perfecțiu(un)e, s. f.; perfecționa, vb.; perfectibil, adj.; imperfect, adj.; imperfecțiune, s. f.