PERCEPȚIE¹, percepții, s. f. Reflectarea subiectivă în conștiința omului a obiectelor și fenomenelor realității obiective, care acționează direct asupra organelor de simț (în funcție și de experiența lui anterioară); imaginea ca rezultat al acestei reflectări; facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare. Țăranii... au simțul instinctiv al adevărului și percepția demnității omenești. SADOVEANU, E. 193. Percepții multiple ale momentului își găseau în el răsunetul și atenția cuvenită. VLAHUȚĂ, O. A. III 64. – Variantă: percepțiune s. f.