2 definiții pentru percăi

Explicative DEX

percăi vrr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: nct] (Îvr) A se judeca cu cineva.

Regionalisme / arhaisme

percăi, percăiesc, vb. IV refl. (înv.) a se judeca (cu cineva).

Intrare: percăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • percăi
  • percăire
  • percăit
  • percăitu‑
  • percăind
  • percăindu‑
singular plural
  • percăiește
  • percăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • percăiesc
(să)
  • percăiesc
  • percăiam
  • percăii
  • percăisem
a II-a (tu)
  • percăiești
(să)
  • percăiești
  • percăiai
  • percăiși
  • percăiseși
a III-a (el, ea)
  • percăiește
(să)
  • percăiască
  • percăia
  • percăi
  • percăise
plural I (noi)
  • percăim
(să)
  • percăim
  • percăiam
  • percăirăm
  • percăiserăm
  • percăisem
a II-a (voi)
  • percăiți
(să)
  • percăiți
  • percăiați
  • percăirăți
  • percăiserăți
  • percăiseți
a III-a (ei, ele)
  • percăiesc
(să)
  • percăiască
  • percăiau
  • percăi
  • percăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)