PEPINIERĂ, pepiniere, s. f. 1. Teren rezervat pentru înmulțirea și formarea plantelor erbacee sau lemnoase pînă la transplantarea lor la locul definitiv (în grădini, livezi, parcuri etc.); pătul. În bazinul Petroșani există multe uscătorii de conuri de molid pentru extragerea semințelor necesare pepinierelor silvice. PROBL. GEOGR. I 127. ♦ Întreprindere care produce răsaduri, puieți. O firmă uriașă... bătută în doi pari ca firmele de semințerii și de pepiniere care se pot ceti din goana trenului la intrările orașelor. C. PETRESCU, Î. II 262. 2. (Rar) Crescătorie de animale de rasă. Pepiniere de păstrăvi. C. PETRESCU, C. V. 119. O pepinieră de cai buni. I. IONESCU, D. 192. 3. Fig. Instituție, așezămînt, organizație care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesiuni, a unei activități; colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. Această greșită direcțiune a făcut și din gimnaziile noastre pepiniere de candidați la funcțiuni. ODOBESCU, S. II 55.