pepene (pepeni), s. m. – 1. Zemos (Cucumis melo). – 2. Harbuz, lubeniță (Cucumis citrullus). – 3. (Mold. și Trans., rar) Castravecior (Cucumis sativus). – Mr. peapine, piponu, megl. pipon, pipoană. Lat. *pepĭnem, în loc de pĕpōnem (Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu 1298; Candrea-Dens., 136; REW 6395), cf. it. pepone, fr. pépin „os”, sp., port. pepino, alb. pjepër (Philippide, II, 774). Lipsa diftongării lui o nu a fost explicată. Der. rom. pornind de la ngr. πεππώνι, cf. bg. pipun, sb., slov. pipon și dial. (Miklosich, Fremdw., 118; Domaschke 138; Iordan, Dift., 114) nu prezintă mai puține dificultăți. Der. pepenar, s. m. (vînzător de pepeni); pepenărie, s. f. (bostănărie, harbuzărie); pepenea, s. f. (plantă, Spiraea ulmaria); pepenel, s. m. (papanaș; Olt., varietate de prune); pepenos, adj. (cărnos, îndesat).