Definiția cu ID-ul 542485:

Jargon

penticostar (Biz.) (< gr. πεντηϰοστάριον [pentikostarion]), carte ce conține cântările și citirile „cinzecimii” de la Paști până la Duminica Tututor Sfinților. Imnologia p. se prezintă ca o continuare a aceleia a triodului* (în vechime cântările p. erau cuprinse în trioduri sau în trioduri-p., cum este incunabulul unificat de la Muzeul culturii românești din Șcheii Brașovului, tipărit în 1491, la Cracovia, de către Schweipold Fiol). Alcătuirea p. se datorează școlii imnografice de la mănăstirea Studios, mai ales lui Iosif Studitul (m. 830), dar cuprinde și compoziții ale unor imnografi de mai târziu.