pentateuh, pentateuhuri s. n. Parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament, scrise de Moise: Facerea (Geneza), Ieșirea (Exodul), Levitivul, Numerii și Deuteronomul. [Var.: pentateuc s. n.] – Din lat. Pentateuchus, gr. pentatevkos, fr. pentateuque.