PENTARHÍE (< fr.; {s} gr. penta-; i arhi „căpetenie”) s. f. Sistemul celor cinci patriarhate locale din Biserica veche: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim, ordine fixată la sinodul ecumenic de la Constantinopol (680) și potrivit căreia episcopul Romei se află în această poziție ca „primus inter pares” (primul între egali).