pentarhie s. f. (Grecism) Sistemul celor cinci patriarhate locale din Bis. veche: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim, ordine fixate în canonul 36 al Sinodului 6 ecumenic de la Constantinopol (680 d. Hr.) și potrivit căreia episcopul de Roma se află în această poziție nu în virtutea vreunui primat asupra Bis. universale, ci ca primul între egali („primus inter pares”). – Din gr. penta „cinci” + arhi „căpetenie”.