PENSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr prins într-o coadă (scurtă) de lemn sau de metal, servind la întinderea vopselelor, a lacurilor etc. pe o suprafață sau la îndepărtarea prafului de pe o suprafață. V. penel. Dacă greșeai, lucrătoarele și lucrătorii te spoiau cu pensula pe nas și te certau. PAS, Z. I 270. Flacăra mistuiește lucrările pensulei, tîlharii jăfuiesc comorile, dar cînticul scapă în veci cu viață și se strecoară printre oameni. ODOBESCU, S. I 184.