PENEL, peneluri și penele, s. n. Pensulă mică. cu care se pictează. Subit, sub agilul penel, Podoaba abia căpătată Răsare pe pînză la fel, De-ai crede că e reflectată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 33. Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță încoronau ochii ei negri ca mura. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ Fig. Versurile lui... zugrăvesc din trăsături largi de penel tablouri imense istorice și legendare. SADOVEANU, E. 226. ♦ Fig. Fel, mod, stil de a picta. Arta germană, întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte, a știut să traducă cu penelul ideile care se rezumă în legendara vînătoare a sfîntului Hubert. ODOBESCU, S. III 60.